135992662-Curs-1-Biofarmacie

La asocierea unor medicamente , pot interveni interacţiuni de deplasare de pe proteinele plasmatice, repercusiuni farmacotoxicologice.

Procesul legarii de proteinele plasmatice. Capacitatea de legare a proteinelor.

Proteinele plasmatice de care se leagă medicamentele sunt:

∙albuminele

∙alfa 1-acid glicoproteine (AAG)

Concentraţia normală a albuminelor plasmatice este de 35-55 g/L (0.6 mmol).

Concentraţia normală a AAG este mult mai mică şi anume 2 – 4 mg/L . (0.01 – 0.02 mmol). Proteinele cu capacitate mai mare de legare sunt albuminele. Ele reprezinta jumatate din

cantitatea de proteine plasmatice.

Substanţele medicamentoase care se leagă şi tipurile de legaturi:

∙substantele organice cu caracter acid slab, care la pH-ul plasmei disociază în proporţie mare, se leagă de albumine pe sediile cationice prin legaturi ionice ( -NH3+). Aceste locuri de legare pe albumine sunt în numar redus (1 – 6) şi apare

competiţia între diferite substanţe medicamentoase acide pentru locurile de legare. Exemplu: antiinflamatoare tip fenilbutazona şi indometacin; salicilaţi; sulfamide antidiabetice, antimicrobiene şi diuretice; anticoagulante cumarinice (warfarine); peniciline; diuretice (acid etacrinic).

Există două poziţii principale pe care se fixează selectiv medicamentele acide ionizate (tabel)

11

∙substantele bazice slabe sunt în proporţie mică în forma disociată la pH-ul plasmei. Alfa 1-acid glicoproteina (AAG) are o poziţie de legare pentru

substanţele bazice.

Exemple: beta-adrenolitice (propranolol); chinidina;dipiridamol; lidocaina; antidepresive triciclice (amitriptilina, imipramina); neuroleptice fenotiazinice (clorpromazina); eritromicina

12

∙substantele complet nedisociate se leagă de proteine prin punţi de hydrogen.

Exemplu: digitoxina. Aceste locuri de legare sunt mai numeroase (aproximativ 30/proteine) şi competiţia între diferite medicamente pentru aceste locuri de legare este redusă.

Procentul de legare de proteinele plasmatice este diferit, în funcţie de structură. Procent foarte mare de legare îl au de exemplu: fenilbutazona 98%, sulfadimetoxin 99.8%, digitoxina 95%, fenitoina 95%. Există diferenţe mari în procentul de legare, chiar în aceeaşi grupă chimică, numai prin schimbarea unor radicali chimici.

Exemple:

-în grupa cardiotonicelor: digitoxina 95%, digoxina 25% , iar strofantina 0%

-în grupa sulfamidelor antimicrobiene: sulfametoxazol 60-70% (sulfamidă semiretard) iar sulfafurazol 16% (sulfamidă cu eliminare rapidă)

Procentul variază în funcţie de concentraţia medicamentului în sânge; el scade cu creşterea concentraţiei medicamentelor în sânge, datorită diminuării numarului de locuri de legare disponibile. Astfel în cazul sulfadimetoxinei, procentul de legare scade de la 99.8% la 92.3% când concentraţia în plasmă creşte de circa 6 ori.

13